29.04-1.05.2017 - Bulgaria: Veliko Tarnovo si ce poti vedea pe langa oras

http://afkdeweekend.blogspot.com/2017/05/2904-1052017-bulgaria-veliko-tarnovo-si.html

Obiective (link catre site informativ)


Traseu:



Info:
Durata: 3 zile
Dificultate: Canioane, podete subrede, scari cu sutele, pesteri neamenajate
Organizat de: Noi, poporul
Cazare in Lyaskovets: Family Hotel Fresh
Album Foto: Veliko
Costuri aproximative: 150 EUR
Moneda: Leva


     Pentru a sarbatori romaneste 1 Mai si in 2017, am ales sa reeditam pe cont propriu tura organizata de Narcis in 2015, una dintre primele mele iesiri din tara.

     Pentru ca ne-am tot gandit si razgandit asupra acestui weekend si pentru ca aparent toata Romania a ales sa isi petreaca acest weekend in Bulgaria, nu am mai gasit cazare in Veliko si am fost nevoiti sa cautam camere mai departe, tocmai in orasul vecin Lyaskovets.

     De data aceasta am pornit la drum cu doua masini pline de oameni dornici de aventura si relaxare si am plecat dis de dimineata, pregatiti pentru o zi de canyoning..ish si privelisti faine.


     Pentru ca se anunta vreme buna, am hotarat sa facem ambele canioane din program in aceeasi zi si am plecat spre cascada Kaya Bunar, aflata la intrarea in canionul de langa satul Hotnitsa.

      Aici mi-am dat seama ca datorita varstei :)) memoria a inceput sa imi joace feste si ca am confundat cele doua trasee, eu pornind cu mare siguranta ca intram in canionul Emen. 

     Cascada Kaya Bunar se afla exact la intrarea in traseu si are la baza un lac de un lapte turcoaz foarte fain. Tot langa cascada se afla si o mica terasa (probabil doar daca vremea permite) si cateva mese.

     Traseul incepe in partea stanga a cascadei cu un urcus destul de abrupt, pe scari sapate in stanca sau construite din lemn si metal. Poate parea putin mai dificil la inceput dar este destul de lejer si nu prezinta dificultate mare celor cu o conditie fizica decenta.

     In continuare, poteca se continua prin trecatori sapate in stanca, podete si scari peste apa, urcusuri si coborasuri cu peisaje si puncte de belvedere ce iti permit sa observi foarte bine padurea de liliac din canion. (bonus daca ajungi in perioada cand este inflorit liliacul).

*Nu exista surse de apa potabila pe traseu asa ca trebuie sa aveti la voi apa si gustari pentru 1-2 ore cat dureaza tura dus-intors.

     De intors te poti intoarce pe acelasi traseu, pe podete, sau pe deasupra canionului (stanga sau dreapta).

     Eu m-am intors si prima si a doua oara pe partea stanga (cum iesi din canion), la traversarea peste parau existand un mic foisor ca punct de reper. (foisorul dispune de cateva tevi prin care curge apa de izvor dar nu stiu cat de recomandata este consumarea ei).

     Intoarcerea se face pe un drum forestier, pana la intersectia ce duce spre parcarea de langa cascada.


     In tura aceasta am apelat la amicul Google Maps pentru a ajunge la canion si am avut surpriza sa ajungem la o intrare diferita fata de cea din 2015.

     Acum am lasat masinile chiar intr-o mica parcare din satul Emen (inainte de ultimele case, nu la sfarsitul traseului dat de Google Maps) si am intrat in traseu traversand un podet ce te duce spre drumul forestier care faciliteaza accesul la pestera Emen (despre Emen Cave nu am gasit mare lucru pe net si nici macar nu este marcata pe Google Maps - incerc eu sa pun marker-ul acum).

*Nici in Emen (nici sat nici canion) nu exista surse (sigure) de apa potabila asa ca este recomandat sa aveti la voi apa si gustari pentru traseu.

     Pestera Emen, despre a carei existenta nu stiam pana acum, se afla pe partea stanga a canionului si are la intrare un set de scari din beton ce faciliteaza accesul la uriasa bolta de la intrare. Langa scara se afla cateva panouri informative (in bulgara :( ), o masa si un izvor.

*Pestera nu este amenajata asa ca fara o sursa de lumina nu are rost sa treceti de sala de la intrare.
*Atentie la picioare deoarece, in afara de guano de la sutele de lilieci, mai gasiti si mult guano lasat de turisti.
*De asemenea, in pestera sunt destule santuri si gauri artificiale.
*Din loc in loc se vad cateva sageti desenate pe podea pentru navigare.

     Trecand de sala principala, pestera se ramifica in cateva coridoare mai mari sau mai mici, in care se gasesc ruinele unei vechi instalatii militare (din ce am gasit pe net).

     Pestera are multe hornuri si tuneluri foarte inguste asa ca aveti grija pe unde va bagati membrele si se termina, cel putin pentru cei fara echipament, la un tunel foarte ingust (poate un mersul piticului sa va duca mai departe daca aveti curaj) la care noi ne-am oprit si am facut cale intoarsa.

PS: zgomotele sinistre ce se aud din cand in cand in pestera sunt, probabil, generate de traficul de la suprafata....probabil...muhahahaha!
PS 1: MULTI LILIECI!!!! MULTI LILIECI MARI!!!

   
     De la iesirea din pestera drumul se continua prin padure pana la poteca ce urca in traseul de pe marginea canionului, traseu facut de noi in 2015.

     Poteca urmeaza muchia canionului si ofera peisaje de basm, combinatia dintre stanca si verdele padurii fiind hipnotizant de frumoasa.

     Urmeaza o serie de urcusuri si coborasuri, podete de lemn dezafectate (traseul vechi) si trecatori mai noi si sigure, puncte de belvedere si stanci pe care te poti catara pentru a obtine cadre cat mai bune.

*Atentie: Traseul este destul de periculos daca nu ai grija pe unde mergi. Podetele vechi sunt foarte fragile si nu este recomandata (interzisa este un cuvant mai bun) trecerea peste ele. O cazatura in portiunea de sus a traseului are mari sanse sa fie ultima.

     Coborarea la nivelul apei se face pe mai multe poteci, mai mult sau mai putin dificile, oricare din ele ducand spre aceeasi poteca de langa albia raului.

     Odata coborat langa rau (in functie de anotimp si starea vremii albia poate sa fie aproape secata sau inundata!), ajungi destul de repede la marginea lacului in care se revarsa cascada Momin Skok.

     Lacul se afla intr-o caldare destul de mare, cu peretele din partea stanga suficient de erodat pentru a forma o imensa surplomba ce in timp cred ca se va putea clasifica drept pestera in toata regula. 

     Aici este capatul traseului si aici va recomand sa luati o pauza mai lunga pentru ca peisajul se merita admirat pe deplin. 

*In functie de conditiile meteo, in lac se poate face baie (pe propriul risc).
*Stancile din stanga permit accesul pe sub perete pana aproape de cascada dar aveti grija pentru ca sunt acoperite de apa si mazga si aluneca destul de tare.
*De pe perete picura apa asa ca aveti grija la apatarura electronica.

     Traseul de intoarcere este acelasi si, din cate stiu eu, nu exista o alta poteca de iesire din canion spre Emen sau soseaua de langa.


     Restul zilei l-am petrecut prin Veliko, despre care povestim mai tarziu, Lyaskovets unde ne-am si cazat si Gorna Oryahovitsa unde am luat o cina bogata in pizza si bere.


     A doua zi am pornit cu forte proaspete catre monumentul din trecatoarea Shipka, monument la care am ajuns ca si data trecuta pe o vreme capricioasa ce nu ne-a permis sa ne bucuram pe deplin de peisajele oferite de altitudinea la care se afla dar, cum de data aceasta am venit cu masini mici si nu cu autocar, ne-am bucurat mult ca nu am mai fost nevoiti sa urcam cele cateva sute de trepte de la parcarea principala (unde se afla restaurante, magazine si tarabe cu suveniruri) pana la baza constructiei. 

     De la parcarea pentru autoturisme mai sunt de urcat cateva seturi de scari pana pe platoul pe care se afla turnul, placutele comemorative si tunurile ce impreuna formeaza monumentul memorial de la Shipka. 

     Intrarea in turnul-muzeu se face contra unei taxe (2-5 leva parca), dar de data aceasta nu am mai urcat deoarece plafonul de nori era foarte jos si in muzeu intrasem data trecuta [poze din muzeu si de sus aici].

     In afara de turn si tunuri va recomand sa urcati si pe stancile din stanga turnului (stanga-spate) pentru o ampla panorama a zonei si un mic preview al urmatorului obiectiv.



     Spre Buzludzha (nu o sa pronunt in viata mea corect treaba asta :( ), se ajunge pe acelasi drum ce ne-a adus la monumentul Shipka, drum destul de accidentat si plin de serpentine dar cu cateva privelisti superbe prin padurile si golurile alpine prin care trece.

*In cazul in care mergeti pe baza Google Maps, nu opriti in parcarea recomandata (stanga din drumul principal) ci continuati drumul pana la parcarea de langa monument.

*INTRAREA IN RUINE ESTE ABSOLUT INTERZISA SI IN AFARA DE RISCUL ASUPRA PROPRIEI VIETI, EXISTA SI MARELE RISC DE AMENDA SAU POATE CHIAR INCHISOARE! No hablas bulgara asa ca nu stiu exact ce scrie pe afise :)

     Imensul OZN nu a vrut nici tura aceasta sa ma intampine cu vreme buna si cer senin, gasindul si de aceasta data intr-o ceata misterioasa ce disparea doar cateva secunde, din cand in cand.

     Odata ajuns la baza discului, am avut neplacuta surpriza sa gasesc intrarea de acum 2 ani inchisa cu tabla si bare metalice sudate si in plus camere de supraveghere atintite asupra oricarui potential punct de acces in disc.

*Acum 2 ani se intra printr-o gaura intr-o fosta fereastra aflata cam la 2 metri inaltime.

     In continuare am dat un ocol uriasei relicve comuniste pentru a admira "operele de arta" lasate pe pereti de turistii ajunsi in zona, peisajele ce apareau si dispareau odata cu ceata si bineinteles, pentru a admira de aproape mastodontul de beton armat.

     Pe partea stanga, opusa intrarii stiute de mine, am mai gasit o intrare / fereastra folosita de turisti dar si aceasta era acoperita cu bare metalice si tabla sudata plus camera de supraveghere.


     Langa aceasta intrare, intr-o bucata de beton ce face parte din acoperisul vastelor beciuri, cineva a gasit o metoda de intrare prin spargerea planseului si legarea unei corzi de blocurile de beton, dar pe langa avertismentele de mai sus o simpla lanterna aprinsa in haul de sub betoane o sa va convinga sa nu incercati accesul fara echipament de alpinism.

    
     Dezamagiti de faptul ca nu ne-am pus vietile in pericol prin intrarea in cladirea aflata intr-un stadiu avansat de degradare, am coborat spre monumentul de la baza varfului pe care se afla discul pentru o mica sesiune foto.




     La pestera se ajunge pe un drum bine amenajat ce trece pe langa o manastire dotata cu restaurante, parcare si tarabe cu suveniruri si gustari.

     Drumul te poarta printr-un larg canion cu paduri si pereti inalti de stanca (pe pereti sunt desenati lilieci, diferite inscrisuri si se gasesc numeroase trasee de alpinism), canion ce se termina cu o caldare foarte mare in care se afla o serie de cascade, intrarea in pestera si o scara in stanca de unde pornesc cateva trasee turistice prin padure.

     Intrarea in pestera se face contra cost (3-5 leva parca) si cu toate ca sunt afisate 2 trasee la casa de bilete, numai traseul scurt se poate vizita.

     In sala de la intrare se afla un mic muzeu cu obiecte gasite in pestera, dupa care traseul porneste catre diferitele camari si tunele vizitabile.

     Pestera este bine luminata cu proiectoare dotate cu senzori de miscare, dar anumite portiuni sunt destul de intunecate si datorita umiditatii ridicate, riscul de a cadea in mazga de pe jos este ridicat...plus ca unele proiectoare sunt aranjate special pentru a orbi turisti...sunt sigur :)).

     La vizitare aveti grija sa nu ratati nici o sala deoarece pestera nu este liniara si din cand in cand trebuie iesit din poteca pentru a vizita o camaruta sau o sala adiacenta.

     Pe aproape toata suprafata pesterii, peretii sunt tapetati cu monezi lipite in lutul-mazga moale ce pastreaza un adevarat muzeu al numismaticii.

*Atentie la cap si picioare in zonele alunecoase sau intunecoase!
*Nu ratati sala de sus, la care se ajunge prin coridorul cu scari intunecate si alunecoase :))



     Unul dintre cele mai cunoscute orase ale Bulgariei si cu siguranta unul dintre cele mai cautate de turistii romani, Veliko ofera vizitatorului destule pentru un weekend reusit pe vreme buna.

     Orasul abunda de restaurante, terase, magazine si cluburi in care sa arunci cu leva in stanga si in dreapta, dar are si parcuri, monumente si stradute pitoresti pe care te poti plimba in voie.

     Este construit in mare parte pe pantele unor dealuri, centrul fiind ocupat de un parc in mijlocul caruia se gaseste un imens monument ce poate fii observat de mai peste tot din oras, dar in special de la punctele de belvedere amenajate si de la terasele restaurantelor strategic construite pentru a profita de priveliste.

     Pentru vizitare recomand Google Trips, online sau offline si pentru mese pot recomanda Restaurantul Ego 1 si Ego 2 pentru priveliste, mancarea buna si preturile decente [meniu orientativ in bulgara aici: Meniu] si terasa "de pe scari" (nu am gasit cum se cheama dar am pus locatia) si "terasa de langa Hipster" (tot locatia), unde am mancat de asemenea bine.

     In plus, se recomanda in functie de timp, vizitarea localitatii Arbanasi din apropiere, unde sunt cateva obiective de vizitat si unde abunda restaurantele traditionale. 
     Relativ aproape se gaseste si fortareata-restaurant-hotel Kaloyanova [locatie + info].

*ATENTIE: In Veliko se ridica masini parcate neregulamentar intr-o veselie. Trust me!  :(

     In anumite seri, din oras si mai ales din piata din fata fortaretei Tsarevets, se poate admira un incredibil spectacol de lumina si sunet ce isi are mai degraba locul in Las Vegas. Program aici: "Tsarevgrad Turnov in Sound and Light".

 
     Cel mai important obiectiv din Veliko este de departe cetatea de pe dealul Tsarevets, o impresionanta fortificatie din perioada celui de al doilea imperiu Bulgar.

     Biletele se achizitioneaza de la o casa de bilete [KACA / TICKETS] din piata de langa cetate iar accesul se face pe podul medieval strajuit de statui si turnulete.

     In piata se afla si cateva terase si restaurante cu preturi ceva mai mari fata de restul orasului si de asemenea cateva magazine de suveniruri.

     La interior se pot vizita turnurile din partea stanga, turnuri unde se pot "proba" arme din perioada medievala, ruinele restaurate din interior, o cladire reconstruita pe care se afla si o scena pentru spectacole, o biserica cu interiorul decorat intr-un stil...unic? :)), biserica in al carei turn se poate urca cu un lift contra sumei de 2 Leva si inca un turn (in partea dreapta de la intrare) de unde se vad foarte fain zidurile cetatii.

     Langa cladirea restaurata din varf se afla o toaleta iar putin mai jos de biserica se gaseste si o mica terasa cu frigorifice de unde se poate cumpara o apa sau un suc.


     Tura este una relativ usoara, de relaxare, dar are si cateva portiuni mai solicitante si chiar periculoase in functie de conditiile atmosferice.
     Avand in vedere apropierea de Bucuresti, preturile relativ reduse, multitudinea de obiective de vizitat si frumusetea locurilor, tura aceasta este una dintre cele mai faine de facut in Bulgaria, atat in grup organizat cat si pe cont propriu. 

-----