1-5.06.2017 - Serbia, Muntenegru si Bosnia

http://afkdeweekend.blogspot.com/2017/06/1-5062017-serbia-muntenegru-si-bosnia.html

Obiective (link catre site informativ)


Traseu:

Info:
Durata: 5 zile
Dificultate: Zeci de ore pe autocar, rafting, tiroliana, urcat pe munte, zeci de ore pe autocar
Organizat de: Asociatia Oxigen
Cazare Belgrad: Hotel Slavija
Cazare in Muntenegru: Waterfall Rafting Center
Cazare in Bosnia: The Rose of Bosnia
Album Foto: Serbia, Muntenegru si Bosnia
Costuri aproximative: 350 EUR / persoana
Moneda: Serbia: RSD / Muntenegru: EUR / Bosnia: BAM / KM

      Dupa cateva ture de relaxare, am zis ca este timpul de o tura ceva mai palpitanta si ne-am decis sa plecam din nou cu echipa Oxigen intr-o mica plimbare prin Balcani.

     Dupa revelionul din Macedonia, am plecat de aceasta data la rafting in Muntenegru, plus cateva bonusuri pe drum.

*Tarifele de telefonie si date in Serbia, Muntenegru si Bosnia sunt foarte mari ~1.9 EUR / min si 10 EUR / Mb, asa ca recomand dezactivarea Trafic de Date in Roaming la iesirea din tara!




     Ca orice tura cu autocarul pe distanta mare, prima zi a fost destul de plictisitoare deoarece a constat in scurte reprize de somn, stat pe net, somn, pauza de toaleta, somn, s.a.m.d.

     Abia spre seara am ajuns in Belgrad si am avut ocazia sa ne dezmortim cu adevarat picioarele dupa lungul drum in autocar si sa ne mai plimbam putin prin capitala Serbiei.

     Deoarece noi mai vizitasem Belgradul si in tura de Plitvice, am ramas cu grupul doar pentru vizitarea Muzeului Tesla, pe care il ratasem in tura precedenta, dupa care am plecat catre Kafana Question Mark - " ? ", cu siguranta cel mai important obiectiv din Belgrad :)).

     Muzeul Tesla este un muzeu mic, poate prea mic, pentru a onora memoria unei personalitati de talia lui Tesla, dar adaposteste cateva colectii si aparate interesante si chiar si urna funerara in care se pastreaza cenusa marelui inventator.

     Vizitarea muzeului se face contra sumei de 300 RSD (2-3 beri), suma pentru care poti vizita doua sali cu obiecte personale si mici aparate patentate de Tesla, sala in care se afla urna funerara si doua sali in care se tin prezentari (in engleza) ale catorva aparate inventate de marele fizician.






     Dupa vizitarea muzeului am plecat catre centrul orasului, cu destinatia Question Mark, pentru a ne asigura ca nu ne vom intoarce din tura fara cateva kilograme in plus.
     Kafana Question Mark, cunoscuta mai simplu prin semnul - ? -, este cea mai veche taverna din Belgrad si ofera o foarte buna oportunitate de a face cunostinta cu bucataria si ospitalitatea Sarbeasca.
     Si de aceasta data am devorat o Pljeskavica, acompaniata de "cartofi sub clopot", salata si Jelen din belsug....meniu ce ne-a asigurat un drum foarte ..foarte lent spre cazare.







     Dupa un mic dejun pe acoperisul hotelului din Belgrad, ne-am imbarcat in autocare si am plecat catre urmatoarea destinatie, unul din multele camping-uri din canionul Tara de unde se organizeaza ture de rafting.

     Pentru a ajunge la cazare a trebuit mai intai sa trecem prin cateva vami [Serbia / Bosnia si Bosnia / Muntenegru] ce ne-au intarziat destul de mult sosirea, decaland tura de rafting cu cateva ore bune.


     Ajunsi intr-un final la Waterfall Rafting Center, un camping aflat langa o micuta cascada ce se revarsa intr-un rau de un turcoaz nemaivazut, ne-am pus pe noi costumele de neopren si echipamentul de siguranta si ignorand ploaia marunta ne-am urcat in masinile ce urmau sa ne duca la punctul de plecare in traseu.

     Dupa ce am trecut granita dintre Muntenegru si Bosnia fara sa ne intrebe nimeni de sanatate...sau macar de acte...am ascultat scurtul instructaj facut de ghizii ce urmau sa ne insoteasca si ne-am impins plini de nerabdare barcile in apa.

*Recomandare: Nu cautati pe Youtube prea multe clip-uri cu "Rafting pe Tara"....posibil sa gasiti cateva cu ..rasturnari de situatie ;)) si sa prindeti ceva panica de ce o sa urmeze.

     Fiind prima data cand m-am urcat intr-o astfel de ambarcatiune si nefiind un mare iubitor de apa, am fost destul de panicat la inceput, mai ales ca ghidul / carmaciul nostru era un timp foarte glumet si a tinut sa ne arate cam cat de repede se poate merge cu spatele, ce usor se poate invarti barca de 2-3 ori, cum te simti cand intri cu barca sub o cascada sau cum sa iei in plina figura cateva valuri :)).

     Datorita faptului ca am ajuns tarziu si se lasa deja seara, am fost nevoiti sa sarim peste pauza de la jumatatea traseului si am vaslit puternic catre punctul de sosire, facand ocazional si intreceri cu barcile in care se aflau ceilalti colegi de tura.

     Avand in vedere ca nu am putut lua cu mine echipamentul foto, nu am foarte multe dovezi digitale din aceasta zi, toate materialele foto / video provenind de la Oxigen-ul venit pregatit cu GoPro-ul rezistent la apa. 

     Seara ne-am petrecut-o in restaurantul centrului de rafting, cu ciorbe firbinti si palinca locala.




     Ziua urmatoare, surprinsi ca nu ne cad mainile de la atata vaslit si pregatiti de o ascensiune de cateva ore pana la varful Bobotov Kuk, am plecat cu autocarul pe serpentinele canionului Tara, catre Parcul National Durmitor.

     Drumul ne-a oferit peisaje fantastice dar si senzatii tari, soseaua fiind foarte ingusta si serpuind foooarte aproape de haul in care puteam observa, din ce in ce mai mic, raul Tara.

     Odata ajunsi in parc, ne-am putut bucura de crestele insorite ce prevesteau un traseu fain catre varf, dar pe masura ce ne apropiam de parcarea unde urma sa lasam autocarul, nori negri au inceput sa prevesteasca un alt program pentru ziua in curs.

 Info: Intrarea in parc se achita in parcarea de unde incep traseele si costa 3 EUR.

     Dupa ce am parcat autocarul si am facut ultimele pregatiri pentru ascensiune, am intrat pe traseu, unde ne-am intalnit cu colegii din al doilea autocar plecat in tura, colegi ce se intorceau din traseu datorita conditiilor meteo ce prevesteau furtuna ce avea sa urmeze.
     
     Cu speranta ca totusi vom putea face macar o parte a traseului, ne-am indreptat spre prima portiune de urcus, o vale cu grohotis si portiuni de lanturi unde am auzit primele tunete, sunet ce ne-a somat sa facem stanga-mprejur catre autocar.

     Nedorind sa mai despachetam pelerinele de ploaie pentru cateva sute de metri, am trecut la modul alergare si am ajuns la autocar fix cand a inceput grindina insotita de stropi mari de ploaie.....si....cam aici se termina povestea ascensiunii pe varful Bobotov :(





     Urmariti de furtuna, ne-am aprovizionat cu Jelen-ul sarbesc si ceva de rontait dintr-un frumos oras de munte numit (cred) Žabljak si am plecat in cautarea unei alternative pentru aventura de astazi, aventura pe care urma sa o gasim langa Đurđevića Tara Bridge, un frumos pod arcuit ce traverseaza canionul Tara.

     De tiroliana de aici stiam dinainte de plecare si speram sa reusim sa o bifam in aceasta tura, mai ales dupa ce am urmarit cateva clipuri pe Youtube.
     Ajunsi langa pod si vazand cum arata in realitate cablul pe care trebuia sa traversam canionul, elanul si nerabdarea ne-au cam pierit dar asta nu ne-a oprit sa urcam treptele pana la "platforma de lansare".

     In zona sunt mai multe cabluri de tiroliana, cu diferite lungimi, viteze, inaltimi si grade de dificultate, dar noi ne-am dus tinta, normal, la tiroliana de 824 m lungime si 152 m inaltime, cea mai mare din zona si conform reclamei afisate, cea mai mare tiroliana din Europa.

     Norocul nu ne-a suras nici de aceasta data, furtuna prinzandu-ne din urma dupa ce mai bine de jumatate din grup traversase canionul in harnasamentul legat de scripeti, lucru ce ne-a demoralizat complet.
     Din fericire, ploaia a facut o mica pauza dupa jumatate de ora si am putut bifa si noi aceasta experienta unica. Yuhuu!

     Seara ne-am petrecut-o la un micut foc de tabara in campingul de la rafting, facandu-ne curaj pentru plecarea de a doua zi, stiind ca ne asteapta un nou lung drum cu autocarul pana in Sarajevo.




     Dis de dimineata am plecat din nou la drum catre ultima destinatie din aceasta tura, orasul cu o foarte zbuciumata istorie, Sarajevo.

     Am ajuns la cazare putin dupa pranz si, dupa cateva beri, am hotarat sa ne despartim din nou de grup si sa exploram orasul in stilul nostru.

*Info: Noi am ajuns in perioada Ramadamului, asa ca majoritatea teraselor si restaurantelor nu servesc bauturi alcoolice sau sunt inchise pe timpul zilei. Nu stiu cum sta situatia in afara acestei sarbatori dar se gasesc suficiente terase ce nu tin sarbatoarea si te asteapta cu mancare si bere rece in oras.
*De asemenea, in aceasta perioada, mai toate restaurantele sunt rezervate dupa caderea intunericului de catre cei ce au tinut post toata ziua...programati cina cu grija.

     Pentru inceput am ajuns in piata Baščaršija unde am schimbat euro in moneda locala, am admirat unul dintre obiectivele cele mai cunoscute ale orasului, fantana Sebilj si ne-am facut orientarea la panoul turistic aflat aici.

     In continuare am urcat catre Fortareata Alba - Bijela Tabija, ale carei ziduri se pot observa din oras, trecand la pas pe langa alte puncte de interes ca: cimitirul Šehidsko mezarje KovačiBastionul Galben - un punct de belvedere / restaurant construit pe zidurile unei vechi fortificatii, o fosta poarta de intrare in oras si in final, dupa ce am hoinarit pe cateva strazi cu case ciuruite de gloante, am ajuns la zidurile cetatii.

     La intrarea in cetate am avut parte de o mica dezamagire, aceasta nefiind restaurata sau macar exploatata turistic, zidurile fiind lasate in paragina si acoperite cu graffiti...de gunoaie nu mai vorbesc.

     De sus se poate observa o foarte frumoasa panorama a intregului oras, iar pentru cei ce doresc, o si mai buna vedere se poate obtine trecand printr-unul din crenelurile unui zid inca ramas in picioare, pe o platforma exterioara ce inconjoara o parte a cetatii.

*Atentie: pentru a ajunge la platforma se traverseaza un zid de caramizi destul de subred, iar crenelul / geamul de trecere este cam la 1 m inaltime de pamant si deci nu este foarte usor de urcat..mai ales ca ai unde sa cazi si intr-o parte si in alta.

     De la cetate am coborat din nou in piata centrala si am inceput explorarea centrului vechi, un adevarat bazar in care poti gasi orice, de la comestibile, la bijuterii, artizanat si bineinteles, multe moschei.

     Dupa o binemeritata pauza la o terasa [The Epicentrum] ce servea bere Sarajevo la temperatura optima, am plecat sa vizitam si restul centrului si ne-am reunit cu doua prietene din celalalt autocar, continuand astfel in echipa extinsa vizitarea orasului.

   Plimbarea ne-a purtat pe langa cladiri vechi ce inca mai poarta urmele teribilului asediu dar si pe langa cladiri moderne ca Avaz Twist Tower, la acest moment (2017) cea mai inalta cladire de pe teritoriul fostei Iugoslavii.

     Pentru ca am fost atentionati sa luam cina inainte de caderea intunericului daca mai vrem sa gasim mese libere in oras, ne-am indreptat catre albia raului Miljacka ce strabate intregul oras, pentru a admira de aproape numeroasele poduri ce o traverseaza, dupa care am cautat un restaurant pe placul nostru, ajungand intr-un final tot la The Epicentrum unde ne-am potolit foamea si setea cu preparate locale.

*Daca ajungeti pe acolo, recomandam chiftelutele cu sos rosu sau alb, cartofii taranesti, fileul de pui si chiar pizza.
*Berea Sarajevo la 500 ml e 2 sau 3 MK (la magazin e 1 - 1.50 MK / doza) si nu cred ca am dat pe toata masa (2 pers) mai mult de 30 de MK (bere + 1 portie mancare).

     Dupa masa am hoinarit printre magazinele din centru si am ales pentru finalul serii, o plimbare pe podul Šeher-Ćehaja, ce se afla in fata Vijecnica / Rathaus, o cladire emblematica a orasului ce a fost pe rand primarie si biblioteca.





     Dis de dimineata ne-am facut bagajele, ne-am adunat, ne-am numarat si ne-am pregatit pentru ceea ce avea sa fie una dintre cele mai lungi (ca durata) calatorii cu autocarul din viata mea (de pana acum ;)) ).

     Am plecat in jur de ora 9:00 AM din Sarajevo si dupa un drum in care am avut parte de pene de cauciuc, pauze de vulcanizare, explozie de cauciuc, pauza de schimbat roata, accidente intamplate LIVE in fata noastra si numeroase pauze de dezmorteala, am ajuns in jur de ora 5:00 AM in Bucuresti, pregatiti de o zi productiva la birou :))




     Tura este una destul de solicitanta, in principal datorita orelor petrecute pe autocar :) dar si datorita obiectivelor - vaslit, urcat pe munte, tiroliana, plimbat pe jos cu orele, daaar, ofera cateva experiente destul de faine si peisaje de neuitat.


-----