Traseu:
Info:
Perioada: 25.11 - 3.12.2017 - 9 zile
Dificultate: Praf, cladura, praf, zeci de ore pe microbuze, praf, ore pierdute prin aeroporturi, praf.
Organizator: Calatoreste Haihui / Lost in Travel
Cazare: Amour d' Auberge (Marrakech) / Ksar Kaissar (Ouarzazate)
Album Foto: MAROC
Costuri aproximative: ~500 EUR (~2.500 RON) / persoana
Moneda: MAD (Dirham Marocan) / EUR (Euro) / BGN (Leva)
Ca de fiecare data, inainte de plecare, asigura-te ca ai pus tot ce trebuie in bagaj si ai toate informatiile necesare pentru tura ce urmeaza. Poti consulta ghidul de mai jos pentru un check-list si alte informatii (click pe poza):
Avand in vedere ca urmeaza un articol lung (3 zile de plimbare), nu strica sa te familiarizezi cu cateva lucruri despre Maroc, lucruri explicate mai pe larg in articolele anterioare:
Phiu! Urmeaza un tur de forta cu multe ore petrecute pe autocar dar cu cateva obiective si experiente ce ridica binisor Marocul pe scala turistica.
Sa incepem cu inceputul, cu traversarea dinspre Marrakech spre Sahara, traversare ce implica multe-multe serpentine pe soseaua de mare altitudine ce traverseaza Muntii Atlas.
Inca de la inceput am avut ocazia unei sesiuni foto prelungite, unul dintre microbuze lesinand de la primele rampe spre varfurile semete ale Atlasilor.
Dupa cateva ore am ajuns si in punctul cel mai inalt al soselei, de aici putandu-se observa foarte bine "nebunia" de serpentine pe care am urcat si tot in aceasta zona am luat probabil si cel mai "inalt" pranz de pana acum, restaurantul unde am devorat traditionalul tajine fiind pe la 2.200m altitudine.
La coborare am revenit la traditionalele peisaje maronii, cu dealuri punctate din cand in cand de asezari mai vechi sau mai noi.
Dupa traversare am oprit intr-un mic satuc, unde urma sa vizitam un fel de cetate de pamant sau ceva de genul asta. Dupa atatea cladiri de pamant nu ma asteptam la mare lucru, mai ales ca se lasa seara si eram destul de obositi dupa drumul lung, asa ca am plecat fara mare chef catre marginea orasului ....unde "am ramas masca" la privelistea din fata noastra.
Ait-Ben-Holly-Wow-Haddou este pentru mine probabil cel mai interesant obiectiv turistic din tura de Maroc, cetetea-oras ce se intinde pe un intreg deal oferind pachetul complet: panorama, istorie, privelisti faine, artizanat, etc, etc, etc. E pur si simplu un "must see" cum zic Les Americans.
Accesul se face din doua parti: dinspre sat, coborand scarile si traversand un mic rau (cu o albie imensa) ce vara seaca aproape complet sau dinspre Marrakech, traversand podul nou.
*Recomand sa cititi pagina din link pentru informatii importante. Pun link si aici: [Ait Benhaddou - grija la "ghizi"]
*Noi am avut ghid "oficial" asa ca nu am avut probleme dar din ce am gasit pe net (si in link-ul de mai sus) poti intampina probleme cu ghizi de ocazie daca ajungi pe aici singur sau un grup mai restrans.
*La traversarea dinspre rau, daca exista apa, copii ce te tin de mana sa traversezi nu o fac pe gratis...doh! :))
*La traversarea pe pod, ocazional mai apar si "taxatori" de ocazie ce solicita taxa de intrare.
*In functie de "pachetul" de ghidaj, poti avea sau nu acces la punctul cel mai inalt al orasului.
Noi am traversat albia raului, am ascultat povestile spuse de ghid in timp ce faceam zeci de poze si ne-am indreptat spre poarta de intrare, construita special pentru unul dintre filmele turnate aici.
*Abia cand am citit pe wiki despre cate filme au scene pe aici mi-am dat seama ca ar trebui sa cunosc bine orasul :)) Filme la Ait Benhaddou
In interior sunt cateva magazine de souveniruri dar si terenuri arabile, orasul fiind inca partial locuit, chiar si daca doar pentru a da turistilor o senzatie de naturalete a locului.
Urcand scarile catre punctul de belvedere din varful dealului treci pe langa alte magazine si ateliere de artizanat dar si pe langa terase unde poti face fotografii ale imprejurimilor.
Partea de sus a orasului nu este la fel de impresionanta, aici gasindu-se doar o singura cladire (cred ca despre ea se vorbeste in articolul cu furat scara), in rest "platoul" este lipsit de constructii, orizontul fiind vizibil in orice directie.
La coborarea spre pod am mai trecut pe langa alte magazine, am invatat cum se picteaza cu foc si zahar si am servit un ceai pe acoperisul unei case dupa care ne-am retras catre autocare.
Ne-am despartit cu greu de Ait Benhaddou dar am plecat totusi mai departe, trecand prin Ouarzazate si ajungand seara tarziu la cazarea din aceasta noapte, la Ksar Kaissar, un hotel interesant, cu camere mari si sali de mese ornate in specificul local.
Surpriza aici a fost sa gasim langa hotel o discoteca dotata cu alcool si dansatoare. Hold up! Parca eram in Maroc?!
Barul este mai mult destinat turistilor dar inauntru erau si cativa localnici ce au abandonat islamul si se inchinau cu ardoare zeului Bacchus, cativa chiar incercand sa se apropie de fetele din grupul nostru, fiind imediat interceptati de bodyguarzii localului si dati afara sau "sprijiniti" de bar :))
Cu toata strictetea, am avut voie sa facem poze atat timp cat nu apaream decat noi in ele (si dansatoarele - galben in poza), am baut cateva beri reci (plus ce mai aveam din intamplare :)) la noi) si am dansat pe ritmuri ..erm...de tambal :))
Dimineata am continuat drumul spre desert, facand scurte opriri la obiective de interes.
La Canionul Dades am oprit doar cateva minute intr-un punct de belvedere, rocile nisipoase de aici facand un foarte fain contrast cu vegetatia din vale.
Urmatoarea oprire a fost in Tinghir, un oras-oaza, unde un ghid foarte glumet ne-a prezentat modul de viata al berberilor.
Aici ne-am plimbat printre campurile arate, am invatat despre ierarhia berbera, arhitectura dar si despre istoria lor.
Dupa plimbarea prin oaza, am intrat in satul de pamant in care locuia familia de peste 50 de persoane a ghidului (cel putin asta a fost povestea pentru turisti :D ), ne-am plimbat pe stradutele marginite de case pe doua sau mai multe niveluri si am trecut si pe langa un hostel :O.
Cum in Maroc totul este legat de comert, am ajuns si la fabrica locala de covoare, unde dupa o prezentare amanuntita a modelelor, am fost bineinteles intrebati daca dorim sa cumparam, cu mentiunea ca se poate plati cu cardul si livrarea se poate face prin curierat, in Romania. Whaaaat?! Paca eram intr-o oaza in desert?! :)) Maroc, Maroc...nu incetezi sa ma uimesti :))
Dupa ce am terminat cu prezentarea si negocierile pentru cei ce au achizitionat covoare, am plecat din nou pe stradutele orasului din pustietate...aaaand....am dat primul colt si am iesit in mijlocul unui oras plin de masini si magazine. Nota 10+ pentru prezentare, chiar am crezut ca suntem intr-o mica oaza taiata de restul lumii, unde fiecare zi este o lupta pentru supravietuire.
Dupa "evadarea" din oaza :)), am tras o fuga si pana in Canionul Todgha, un alt traseu spectaculos ce serpuieste printre muntii nisiposi din apropierea Tinghir-ului, unde am oprit doar cat sa facem cateva poze si sa ne udam mainile in apele izvorului subteran ce da viata oazei vizitate anterior.
Tot aici se afla si o pestera ce a fost locuita din cele mai vechi timpuri pana cand numarul mare de turisti a fortat familia ce locuia in prezent acolo sa se mute in alta parte.
Spre seara am ajuns aproape de Merzouga, localitatea cea mai apropiata de cazarea noastra de 1 milion de stele din aceasta noapte.
Pe drum, ne-am achizitionat ca orice turist serios esarfe [Tagelmust] ce se transforma in turbane si am trecut pe langa peisaje desprinse din filme SF - imense siruri de mini vulcani ce nu pareau sa fie naturali si carora nu le-am gasit explicatie atunci. Acum am gasit articole ce explica acele ciudate campuri de vulcani, in fapt puturi de acces la canale de irigatie subterane sapate in urma cu zeci sau sute de ani. Cool stuff. [Mai multe, aici: Qanats].
*Atentie cand cumparati esarfe, djellaba si alte articole vestimentare. Eu m-am trezit cu o iritatie pe mana de mai mare dragul si 90% a fost de la esarfa-batic ce a venit din magazin cu un miros foarte ciudat, diferit de celelalte.
Dupa lasarea intunericului am ajuns si la tabara ce serveste ca punct de plecare spre desert, aici avand doar cateva minute la dispozitie pentru a ne pregati de schimbarea mijloacelor de transport, de la microbuz la camila.
*Din seria "Omul cat traieste invata": De mic copil am stiut ca: 2 cocoase = camila si 1 cocoasa = dromader. Sunt sigur ca m-am si contrazis cu cineva de-alungul vietii pe tema asta. Well, sunt sigur ca voi deja stiti treaba asta dar eu am aflat abia astazi ca exista trei tipuri de camila iar dromaderul este una dintre ele. So...yeah..1 sau 2 cocoase, tot camila.
Drumul pana la tabara din desert a durat ...cred... ceva peste o ora si a fost foarte interesant. Spun "cred" pentru ca pe moment a parut ca timpul se misca diferit in functie de situatie :)) .
Au fost momente cand furtuna de nisip prin care treceam te facea sa iti doresti sa te intorci la masini, momente cand imensitatea desertului in lumina Lunii oprea timpul in loc si imi doream sa pot privi peisajul acela cateva ore (in ciuda orei tarzii, puteai vedea desertul aproape ca ziua, pana in departare), momente cand ma ofticam ca ghizii ne-au "recomandat" sa nu folosim frontale sau blituri pentru a nu speria uriasele patrupede (cum se vede si mai sus, functia de night-vision a aparatului lasa de dorit in desert) si momente cand imi doream sa fi parcurs traseul pe jos (unii membrii ai grupului au optat pentru varianta "pe jos") datorita miscarilor violente ale camilei si datorita faptului ca "saua" improvizata din paturi si bare metalice ma faceau sa inteleg de ce isi fac unii injectii cu botox in fese...ouch!
Intr-un tarziu am ajuns si la corturile in care urma sa ne petrecem noaptea, corturi ce nu semanau deloc cu ce ma asteptam sa gasesc aici din povestile altor plimbareti prin Maroc.
Cortul in care am dormit a avut doua camere, una de 3 si una de 2 persoane, dotarile includeau saltele cu asternut si patura groasa, panza pe interior pentru a opri nisipul si eventualele insecte, bec la intrare si in interior si o "usa" dintr-un material greu si rigid, material din care era confectionat si exteriorul corturilor.
In mijlocul semicercului format din corturi se afla si sala de mese, loc unde am mancat si cel mai bun tajine din toata excursia. Yum!
Seara a continuat cu muzica, sesiuni foto si licori bahice din belsug, dupa ceva timp petrecerea mutandu-se la focul de tabara de langa parcarea de camile.
Aici atmosfera a fost intretinuta de gazdele noastre berbere ce ne-au delectat cu dansuri, cantece, povesti si proverbe locale. Nota 10 pentru ospitalitate.
*Langa tabara se gasea o fantana sapata in nisip, la numai 2 m adancime fiind suficienta apa pentru a scoate cu galeata.
*O alta surpriza a fost cortul-toaleta (departe de fantana cu apa :)) ). Un cort cu podea de beton si vas WC dotat cu bazin de apa. Am fost in hosteluri fara buda calumea si in desert puteai sa tragi apa :))
*Mare atentie la aparatul foto si nu numai. In timpul furtunii nisipul intra peste tot si daca din haine si nari il mai scoti, din obiectiv e cu totul alta poveste. Incerca sa tii aparatul in husa sau macar intr-o punga.
Spre miezul noptii am urcat pe duna de langa tabara, ceea ce parea doar un mic deal s-a dovedit a fi un munte de nisip ce ne-a luat aproape o ora de escaladat de-a busilea, pe o furtuna de nisip ce nu mi-a permis sa scot aparatul din geaca :(
La miezul noptii, in varful unei dune de unde puteam vedea prin perdeaua de nisip cativa km de desert in toate directiile si de unde am putut observa alte cateva tabere asemanatoare celei in care eram cazati, a rasunat un multi ani traiasca, multi ani traiasca romanesc, intamplarea facand sa fie 30 noiembrie, zi in care unii sarbatoresc S.F. Andrei.
Din pacate nu am reusit sa ma trezesc de dimineata pentru a admira cerul (am inteles ca a fost spectaculos) dar cand m-am trezit cerul era senin iar furtuna de nisip disparuse de ore bune.
Inca un lucru bun a fost ca povestile despre trezit si plecat cu noaptea-in-cap din tabara nu s-au aplicat in aceasta tura si am avut suficient timp de o scurta plimbare prin desert si de inca o sesiune foto.
In plimbarea noastra am avut ocazia sa descoperim ca desertul nu este deloc o zona moarta, la tot pasul existand dovezi ale trecerii unor animale sau insecte.
Drumul spre tabara unde am lasat masinile a fost ceva mai placut fata de cel de noapte, de aceasta data transportorul meu cu blana fiind dotat cu o sa mult mai buna, lucru care mi-a permis sa ma bucur mai mult de imprejurimi.
Astfel am observat ca drumul serpuit ales de gazdele noastre ocolea cu grija alte tabere turistice, dandu-ne astfel impresia ca suntem cu adevarat in inima uneia dintre cela mai pustii suprafete de uscat de pe planeta Pamant.
Totodata, am putut observa si "ruinele" unor foste tabere, dar si panouri solare montate langa puturi de apa, probabil pentru pompe electrice si nu in ultimul rand, multe urme de vulpe de desert.
Dupa aproximativ o ora am ajuns inapoi la fortificatia de pamant de la care am plecat seara, aici fiind asteptati cu un mic dejun traditional - paine, unt, dulceata si ceai.
Dupa micul dejun ne-am imbarcat in microbuze si am plecat inapoi spre Marrakech, in drum mai facand un popas si la Macro Fossiles, un muzeu-fabrica-magazin unde sunt prelucrate si vandute bucati de roca sedimentara pline de fosile.
Aici am avut parte de o prezentare a procesului de prelucrare a rocilor, de un tur al expozitiei si de o portie de shopping in vastul magazin, unde chiar daca nu ne dam in vant dupa produse de artizanat si souveniruri (in afara de magneti de frigider :)) ), am achizitionat cateva brelocuri si pandantive.
Dupa inca o seara in nebunia din Jemaa el-Fnaa (vezi primul articol) am parasit din nou Marrakech-ul pentru a vizita un alt important obiectiv al Marocului, cascadele de langa Ouzoud.
Aici am fost intampinati din nou de un ghid si am fost plimbati printr-o padure de maslini si pe pantele abrupte ce coborau pana la albia raului.
Datorita ploilor din ultima vreme, apa avea o culoare maroniu-rosiatica iar albia prezenta urmele unui debit urias ce a devastat portiuni mari din vale, traversarea de pe un mal pe altul fiind destul de "interesanta".
Primul popas din defileu a fost la Camping Havre de Paix, fortareata lui Bob Marley de Maroc, un mic camping colorat de pe malul apei unde ne-am oprit pentru un jus d'orange, souveniruri si bineinteles cateva selfie-uri.
Dupa scurtul popas am continuat pe poteci inguste catre baza cascadelor, adevaratul punct de atractie si zona cea mai aglomerata a traseului.
Dupa cateva opriri la diferite puncte de belvedere am ajuns si la stancile de langa lac unde am fost intampinati de luntrasul Charon ce ne-a solicitat o moneda pentru a ne trece pe partea cealalta. ;))
*Disclaimer: Nu stiu cum il chema pe barcagiu dar raul se cheama El Abid (Raul Sclavilor) nu Styx si am platit in dirhami nu monezi de aur sau ce se mai folosea in mitologie :P
Aici se gasesc multe restaurante si terase de toate felurile, de la baza cascadelor si pana sus la iesirea din canion avand posibilitatea sa te opresti la oricare din ele pentru un tajine si o poza a cascadelor din diferite unghiuri.
In afara de restaurante aici se mai gasesc si multe magazine de souveniruri si cativa vanzatori ambulanti ce vand servetele si alte maruntisuri, dar care fac bani frumosi din vazarea alunelor ce sunt folosite la atragerea maimutelor din zona.
*Atentie pe trepte! Cum am spus si mai sus, noi am ajuns in anotimpul ploios iar treptele erau pline de noroi si apa, ceea ce le facea destul de alunecoase.
*Tot pe trepte trebuie avut grija la magarusii folositi pentru aprovizionare....nu prea stiu sa dea prioritate :D
Dupa o sesiune foto cu doua maimute ratacite, am urcat spre restaurantul unde aveam rezervare (nu o sa ghicesti ever ce am mancat :)) ...da...tajine :| ) dupa care am mai urcat putin spre platoul unde o intreaga "ceata" de maimute isi traiesc relaxat viata pe seama turistilor.
*Maimutele de la Cascadele Ouzoud sunt din rasa Magot (lat. Macaca sylvanus / eng. Barbary macaque).
*Atentie! Maimutele pot deveni agresive daca le atingeti sau incercati sa le luati mancarea. Au gheare si colti puternici!
*Mare atentie la aparate, telefoane, etc. Le plac lucrurile stralucitoare si au tendinta sa se agate de ce prind si sa fuga. Nu vrei sa iti vezi DSLR-ul sarind din creanga in creanga, nu?
*Din proprie experienta, mancarea preferata sunt alunele (alune de pamant - se gasesc si in Marrakech dar si la ambulantii din zona). Noi am avut multe banane si pe majoritatea le aruncau pe jos....a$$holes!!
De pe platou, pe langa maimute, ai si un bun punct de belvedere asupra cascadelor si a intregului defileu, dar asta numai daca iti poti lua ochii de la jucausele blanoase ce au devenit un fel de pisici datorita turismului excesiv si au ajuns sa ignore turistii ce incerca sa scoata ce-a mai tare poza cu una dintre ele.
Cam atat despre aceasta tura prin partea Sahariana a Marocului, o tura ce ne-a plimbat prin locuri exotice si de mare contrast, de la orase de pamant pline de turisti la oaze prospere si de la intinderile de nisip ale Saharei la canioane cu atata umezeala ca te poti crede in padurile Amazoniene.
Maine pornim spre casa, dar nu ca turistul normal cu un simplu zbor :)) ci cu un semi Secret Trip ce ne va duce prin doua orase din Maroc, intr-o cursa contra timpului prin Roma si se va finaliza in Sofia cu o plimbare lejera prin oras.
No comments:
Post a Comment